Bunica mi-a spus sa-ti spun ca-i pare rau

Bună, tuturor!

Revin astăzi pe blog cu un nou articol pentru voi. Știu că nu am mai postat de mult, dar timpul și organizarea nu sunt punctele mele forte. Sinceră să fiu, asta este prima carte a lui Backman pe care am citit-o (am auzit diferite păreri despre cărțile lui).

Detalii despre carte:

An apariție: 2020

Editura: Art

Gen: Fictiune

Nr pagini: 496

O scurtă introducere a cărții:

Elsa are șapte ani și o inteligență tăioasă și necruțătoare care o face să fie diferită, dar și marginalizată. Singura care o înțelege și care-i cultivă aplombul este bunica, fost medic în zone de calamitate, privită la rândul ei de ceilalți drept o nebună excentrică. Pentru că toți copiii "au nevoie de supereroi", bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru ceea ce urmează să afle și să i se întâmple în viață. Personajele din poveștile bunicii - care se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii ei de bloc, îi vor fi alături în evenimentele care o vor lua cu asalt.

A fi special e cel mai bun mod de a fi altfel.

Acțiunea:

Bunica a fost persoana de încredere a Elsei - înseninându-i toată copilăria, inventând o limbă secretă și un ținut imaginar - Miamas, din Tărâmul-Aproape-Treaz, unde nu există decât o singură regulă: aceea că nu sunt reguli. Existau doar prințese, îngeri ai mării, orși și dragoni, întrucât, așa cum spusese bunica, orice poveste care se respectă trebuie să aibă un dragon, pentru ca finalul să aibă suspans.

Pe Tărâmul-Aproape-Treaz existau 6 împărății, fiecare având o semnificație aparte, ele fiind strâns legate unele de altele.

Poveștile bunicii o fascinau pe Elsa și o ajutau să uite de toate răuțile colegilor ce se răzbunau pe ea făcându-i mici șicane.

Imaginația Elsei era înflăcărată de Poveștile din Tărâmul-Aproape-Treaz, ea simțind că cunoaște toate persoanejele de acolo.

Lumea Elsei a fost zguduită în momentul în care bunica moare pe neașteptate, fiind răpusă de cancer, lăsând-o pe Elsa singură și îndurerată.

Dar, bunica fiind bunica, își pregătise de ceva timp strategia pentru acest eveniment nefericit și o antrenează pe Elsa pentru o vânătoare de comori, lăsându-i o scrisoare pentru fiecare locatar al blocului în care locuiau și lăsându-i sarcini Elsei cu misiunea de a le găsi și livra.

O bunică e sabie și scut și e o iubire cu totul aparte, pe care niciun capsec n-o poate înțelege.

Ce mi-a plăcut:

Cartea este ușor diferită față de ce am citit până acum. Povestea este plină de acțiune, cu totul diferită, iar personajele sunt delicioase. Elsa a devenit unul din personajele mele favorite, iar relația pe care Backman o transpune dintre Elsa și Orsul, mă duce cu gândul la relația cu câinele meu.

Mi-a plăcut faptul că în spatele fiecărui personaj se ascunde în spate o poveste profundă și dureroasă și se leagă cumva de cele 6 împărății: Miamas = Iubesc, Miploris = Plâng, Mirevas = Visez, Miaudacas = Îndrăznesc, Mimovas = Dansez.

Ce nu mi-a plăcut:

Singurul lucru ce nu mi-a plăcut la poveste, a fost începutul. Paginile de început au fost pline de descrieri lungi care devin ușor obositoare și plictisitoare, dacă nu ești fan descrieri. La mine depinde foarte mult de tipul poveștii pe care o citesc.

Concluzia:

Per total, mi-a plăcut mult povestea. Este genul de roman din care chiar rămâi cu o lecție și care te binedispune prin simplul limbaj al unui copil.

Finalul a fost unul copleșitor, a reușit să-mi fure și câteva lacrimi, deși n-am mai plâns de mult la o carte.

Un lucru e cert: copii sunt mult mai maturi decât par și uneori te pot învăța lecții importante pe care noi adulții ar trebui să le știm.