Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom

Bună, tuturor!

Revin astăzi pe blog cu o nouă recenzie pentru voi a unei cărți pe care l-a început nu am îndrăgit-o, dar care mi-a câștigat curiozitatea mai târziu.

Detalii despre carte:

An apariție: 2017

Editura: Humanitas Fiction

Gen: Beletristică - Ficțiune

Nr pagini: 392

O scurtă introducere a cărții:

Încrezător în propriile forţe, tânărul psihanalist Ernest Lash nu ia în seamă sfaturile mentorului său, Marshal Streider, ci re-curge, în timpul şedinţelor de terapie, la tehnici experimentale. Însă, în ciuda infa-tuării psihiatrilor, mintea omenească este un teritoriu încă necartografiat şi plin de primejdii: stabilind o relaţie sinceră - crede el - cu o nouă pacientă, Carolyne Leftman, Ernest îşi deschide tainiţele sufletului şi devine vulnerabil, neavând habar că femeia pe care îşi închipuie că o tra-tează doreşte de fapt să-l manipuleze şi să-l distrugă. Prins într-o paradoxală relaţie terapeutică, în care figura autoritară a medicului a cedat tentaţiei confesiunii şi i se supune pacientului dominator, Ernest va descoperi nebănuite adevăruri incomode despre sine şi despre natura umană, ale cărei taine credea că le cunoaşte.

Terapia e cea care nu e pregătită pentru pacient.

Acțiunea:

De pe canapeaua lui Ernest aflăm de diferite vieți pline de probleme și provocări. Descoperim cu coazia asta că un pacient poate minți cât vrea, chiar dacă este așezat pe canapea fiindcă un psiholog nu este deloc un detector de minciuni. El are la îndemână doar povestea spusă și servită de către pacient, iar modul în care Ernest îi consiliează stă în felul următor: îi așează în dreptul propriului suflet și a minții unde ei pot vedea dacă sunt în regulă sau nu.

În același timp, talentul lui Ernest nu este deloc ascuns: adresarea întrebărilor ce răscolesc, dar nu le tulbură sufletele, ci doar îi deschide și îi citește ca pe o carte.

Primul pacient nou al său este Carol, fosta soție a lui Justin, pe care ani la rând l-a consiliat și care încerca să iasă bine dintr-o căsnicie toxică. Carol îl găsește vinovat pe Ernest pentru destrămarea căsniciei sale și decide să îi distrugă cariera. Ea joacă o carte a femeii distruse, spunându-i doctorului o avalanșă de minciuni. Știe că tânărul Erneste un an amator de aventuri și profită din plin de prezența ei, atrîgându-l într-o relație interzistă care i-ar detrona cariera.

Ce mi-a plăcut:

Deși Ernest se află la început de carieră, el alege o metodă experimentală pentru discuțiile cu pacienții. Abordarea pe care el a folosit-o este o deschidere reciprocă și adevăr absolut în relația doctor-pacient. Modul lui de lucru mi-a plăcut mult și mi-a dat de gândit deoare am reușit să mă pun în ambele situații: ale pacientului și ale doctorului. Cartea este bine scrisă, iar povestea este bine aleasă și din punctul meu de vedere, nemaintâlnită.

Ce nu mi-a plăcut:

La început lectura este ușor greoaie și plictisitoare, iar dacă nu ești mare fan al descrierilor sau a cărților ce prezintă mai multe perspective/povești, nu cred că o să-ți placă. E destul de ușor să te pierzi cu poveștile atâtor personaje.

Concluzia:

Deși la început nu m-a câștigat, ușor ușor a început să-mi placă povestea și m-a făcut să nu vreau să o las din mână. Finalul pentru mine a fost unul deschis și m-a lăsat cu câteva întrebări. Dacă nu ar fi fost un început așa greoi, probabil că aș fi terminat de citit mult mai repede. După ce am terminat de citit cartea, am avut sentimentul că ar mai trebui să existe o continuare. Recomand cartea celor ce vor să citească ceva diferit și celor ce vor să rămână "pierduți în paginile cărții".

I-am oferit pe GOODREADS nota 3 din 5 doar din cauza începutului greoi.