Bună, tuturor!
Revin astăzi pe blog cu o nouă recenzie a unei cărți ce la început nu mi-a plăcut, dar m-a câștigat pe parcurs, iar finalul m-a întristat.
Detalii despre carte:
An apariție: 2011
Editura: Polirom
Gen: Ficțiune
Nr pagini: 360
O scurtă introducere a cărții:
Romanul Pădurea norvegiană, care-și împrumută titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Narațiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emoțională răscolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmărește firul implicațiilor psihologice născute din dragostea imposibilă pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice în camere sordide de cămin studențesc, de afise și discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.
Uneori am impresia că sunt doar un paznic de muzeu. Dar știi ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu îl vizitează nimeni și pe care eu îl păzesc doar pentru mine.
Acțiunea:
Toru Watanabe, aflat la vârsta de treizeci și șapte de ani, se află într-un avion care aterizează în Hamburg, acesta aducându-și aminte de trecut și de vremurile deja apuse. El începe povestea și ne vorbește despre o femeie pe care el a iubit-o intens, dar pe care a pierdut-o. La 19 ani, a legat o strânsă prietenie cu Naoko, iubita cel mai bun prieten al său, Kizuku, ce s-a sinucis la șaptesprezece ani.
Cartea se continuă cu tinerețea lui Watanabe, atunci când el și Naoko se luptă să treacă peste moartea prietenului lor, pieredea lui legându-i pe cei doi, dar le-a și limitat relația dintre ei. Watanabe se confruntă cu problemele pe care Naoko le are, dar ne și spune cum a legat el o prietenie nouă cu Midori și cum ajunge să fie atras de ea. El ajunge într-un triunghi amoros și devine tot mai clar că va trebui să facă o alegere.
Ce mi-a plăcut:
Stilul lui Haruki m-a cucerit. Are un tip de scris aparte, iar povestea deși poate părea banală, acțiunea și personajele par total diferite de ce am citit. Pe parcursul cărții m-am simțit ca și când aș fi ajuns într-o altă lume, cartea acapârându-mă cu totul și făcându-mă să fac și eu parte din poveste. Am trăit cot la cot cu personajele prinicipale, am simțit sentimentele puternice și am savurat fiecare amintire ce a fost povestită.
Ce nu mi-a plăcut:
Singurul minus pe care îl văd sunt primele 50-70 pagini în care nu am înțeles mare lucru și nu am crezut că o să-mi placă povestea, dar pe parcurs m-a câștigat.
Concluzia:
Pădurea Norvegiană va rămâne pe raftul meu de Favorite. Finalul mi-a plăcut mult de tot, deși cam trist dacă mă întrebi pe mine și mi-a furat și câteva lacrimi. Dacă ești în căutarea unei povești bine scrise și care să te prindă bine, îți recomand cartea.
I-am oferit pe GOODREADS nota 5 din 5.
Cartea poate fi achiziționată de aici:
carturesti.ro
libris.ro
emag.ro
elefant.ro
Nu uita că mă găsești și pe instagram unde postez zilnic despre cărțile pe care eu le citesc.
Ne putem conecta și pe goodreads dacă vrei să fii la curent cu recenzile mele.
Mulțumesc că ai citit până aici! ❤️
**link-urile nu prezinta link-uri de afiliere de la edituri**
0 Comentarii