Portretul lui Dorian Grey

Bună, tuturor!

Revin astăzi pe blog cu un nou articol pentru voi - o nouă recenzie a unei cărți ce nu a fost pe gustul meu, dar de la care am avut inițial așteptări.

Detalii despre carte:

An apariție: 2012

Editura: Polirom

Gen: Beletristica

Nr pagini: 246

O scurtă introducere a cărții:

Acțiunea cărții începe cu un dialog dintre Basil Hallward (un pictor talentat) și Henry Wotton (un bărbat de viță nobilă) înainte ca Basil să meargă la realizarea unui nou portret. În discuția celor doi, Basil se destăinuie și spune cât de mult îl admiră pe Dorian Gray (un tânăr de o frumusețe orbitoare, pe care îl folosea pe post de model), iar astfel Henry dorește să-l cunoască.

Proștii si urâții se bucură de toate pe lumea asta. Stau relaxați și cască gura la spectacol. Dacă nu cunosc sensul victoriei, sunt scutiți cel puțin de cunoașterea înfrângerii.

Toți se întâlnesc, iar în timp cei doi fac cunoștiință, Basil începe să-l portretizeze pe Dorian. La terminarea portretului, el admiră pictura și realizează că este cea mai bună lucrare a carierei sale. În timp ce Basil era absorbit de pictura sa, Henry reușește să-l influențeze pe Dorian, fiind începutul narcisismului ce se dezvoltă de-a lungul vieții lui Dorian.

Acțiunea:

În restul cărții, ni se prezintă degradarea morală a lui Dorian datorită siguranței ce îi dădea viață portretului, Dorian fiind convins că va rămâne veșnic frumos și că urmele timpului și a viciilor lui nu își vor pune amprenta asupra sa.

Dorian nu reușește să decadă doar el, ci îi trage și pe cei din jurul lui în aceiași decădere. Prima iubire a lui ajunge să se sinucidă, iar doamna cu care Dorian avusese cândva relații, își petrece mae parte din timp în baruri rău famate și cerând banii altora pentru a avea un loc să doarmă.

Cel mai banal lucru devine încântător dacă îl ascunzi.

O persoană influentă în viața lui - a fost de departe lordul Henry, care reușește să-l aducă pe Dorian în pragul degradării de sine, iar Dorian fiind un tânăr lipsit de experiență și neavând pe cineva care să-i arate drumul corect al vieții, ajunge să se prăbușească și să-și ruineze propria viață.

Ce mi-a plăcut:

Povestea personajului este una impresionantă, iar trecerea lui de la un tânăr de excepție, până la degradarea lui, este într-adevăr o trecere interesantă.

Dorian este un personaj complex, iar povestea și narcisismul lui se reflectă în acț

iunile lui. Disperarea de a rămâne veșnic singur, fie și cu repercusiuni, iar autorul a reușit să reflecte totul prin acțiunile lui, totul fiind de tipul avantaje și dezavantaje.

Dorian a reușit să rămână tânăr, dar narcisismul lui l-a adus în degradare.

Frumusețea lui a fost veșnică, dar ajunge în pragul disperării, iar oamenii din jurul lui, cad odată cu el.

Atunci când află adevărul despre portret, recurge la măsuri disperate și reușește să aibă un sfârșit diferit față de cum ar fi putut să fie viața lui.

Ce nu mi-a plăcut:

Scrierea și limbajul folosit au fost ușor greoaie. Nu este o carte chiar ușor de digerat, dacă nu ai "experiență de cititor", cum îmi place mie să spun.

Concluzia:

Per total, a fost o carte interesantă cu un subiect care-mi pare că primează în zilele astea: frumusețea este tot ce contează pentru unii oameni și nu le pasă dacă pierd ceva sau ajung să rămână singuri din cauza consecințelor lor: tot ce are legătură cu persoana și frumusețea lor, este tot ce contează pentru ei.

Nu știu dacă am să mai recitesc cartea pentru că-mi pare a fi tipul de poveste pe care o citești odată, sau dacă vrei să o mai reciteși, trebuie să treacă ceva ani.